Cătălina Costache: “Cred că oamenii trebuie să fie pregătiți mental pentru a da”

Cătălina Costache: “Cred că oamenii trebuie să fie pregătiți mental pentru a da”

Poveștile de generozitate au mare trecere în social media. Citești cum trei-patru oameni  reușesc să strângă o sumă de bani ca să repare o casă pentru o familie fără venituri și cu copii mulți,  plătesc o operație costisitoare, ajută cu alimente sau cu îmbrăcăminte. După primele rânduri citite, contribui și tu cu un „like”, ceea ce s-ar traduce „bine au făcut că i-au ajutat”, „mă bucur că există și oameni cu inimă mare” sau „îmi place și merită promovat ”.

M-am întrebat  însă, ce zic  oamenii care demarează aceste campanii, cum interpretează ei „like-urile” noastre, atunci când scriu despre cauzele pentru care strâng bani. Oare cât de greu le e să convingă oamenii? Câți din comunitatea online care susținem cu comentarii, like-uri, distribuiri, contribuim și cu mai mult? Ce înseamnă generozitatea? Ultima întrebare e legată de o postare pe care am văzut-o pe pagina de Facebook a Fundației Polisano, o fundație nouă în Sibiu care strânge bani pentru cazuri dificile. Mulți copii cu malformații cardiace grave au fost operați datorită acestor oameni, care reușesc să convingă alți oameni să doneze bani. Ei reușesc să aducă medici  renumiți  din România și străinătate să opereze pro bono. Acesta este doar unul din programele pe care le desfășoară. Peste câteva zile, la Semimaraton, Fundația Polisano a mobilizat mai mulți oameni care aleargă să strângă fonduri pentru comuna Cornățel, ca să beneficieze de apă potabilă, tot Fundația Polisano va demara un proiect în care  învățătorii din școlile sibiene să participe la cursuri de prim ajutor de la Serviciul de Ambulanță Sibiu.

Toate aceste informații le-am aflat de la Cătălina Costache, directorul operațional al fundației. Ea este cea care reușește să mobilizeze oameni, caută fonduri, caută voluntari și caută să găsească cele mai bune variante ca oamenii să înțeleagă cât de importantă este încrederea și generozitatea, într-o comunitate. S-a mutat la Sibiu împreună cu soțul ei, renumitul chirurg cardiovascular Victor Costache, după ce au locuit 14 ani în Franța. De loc, este din Iași unde a terminat Facultatea de Științe Economice, secția Finanțe, domeniu în care a activat și în Franța, iar acum, fără să aibă experiență în domeniu, a acceptat provocarea de a conduce Fundația Polisano. Am povestit despre Sibiu, despre comunitatea de aici, despre strângerea de fonduri, proiectele pe care le-a inițiat și despre schimbările pe care și le-ar dori în oraș.

Cum a  fost prima prima experiență de strângere de  fonduri ?

Cătălina Costache: Destul de surprinzătoare. Demersul acesta de strângere de fonduri este foarte frustrant și consumator de energie. Trebuie să fii cu picioarele pe pământ ca să nu o iei personal când ți se spune nu, când ești amânat sau pur și simplu nu ți se răspunde la telefon.  Am fost dezamăgită să văd cum firme cu mare putere financiară, vorba aia, ”cu vitrină mare la stradă”, ori ne-au refuzat, ori ne-au dat niște sume ridicole față de puterea lor, iar surpriza a venit din partea unor firme mai mici care ne-au ajutat mai mult. Și încep să îmi pun întrebarea dacă strategia noastră este cea corectă. Poate ar trebui să vizăm întreprinderile de mărime mai mică, unde se păstrează componenta umană și poți să ai un dialog cu cel care decide, de fapt. În orice caz, în momentul în care ai satisfacții și întâlnești oameni care vor să dea o mână de ajutor, compensează foarte mult, și uiți, ștergi cu buretele, dezamăgirile.Este o experiență gratifiantă. Cum vă spuneam, poate fi foarte frustrant, pe alocuri, înveți foarte multe despre tine, despre oameni în general, iar faptul că sunt singură mă obligă să fiu polivalentă. Tot de aici am învățat că surprizele plăcute vin de unde nu ne așteptăm.

Ca să contribui la un eveniment  filantropic, nu înseamnă că trebuie să îți dai o bună parte din averea ta

Sunt oamenii deschiși să ajute necondiționat, în Sibiu?

Cătălina Costache: Comunitatea sibiană este foarte eterogenă. Este foarte greu să-i pui pe toți în aceeași oală. În general, oamenii sunt deschiși, cred că e nevoie de un efort de educare pedagogic pe care trebuie să îl facem cu oamenii pe partea aceasta filantropică. Cultura filantropică este foarte bine dezvoltată în București, poate, în orașele mari. În Sibiu începe timid, cred că și Semimaratonul a contribuit la dezvoltarea acestei culturi, dar văd că există destul de mult potențial. Oamenii devin din ce în ce mai receptivi. Însă, cred că trebuie să fie pregătiți mental pentru a da. Iar ideea de a da nu este neapărat sinonim cu ideea de a-și da și cămașa de pe el. Ca să contribui la un eveniment frumos, filantropic, nu înseamnă că trebuie să îți dai o bună parte din averea ta sau să contribui cu sume foarte mari. Până la urmă, important este să participe cât mai multă lume cu sume mici, pe măsura posibilităților fiecăruia.

Care sunt cauzele pentru care strângeți fonduri?

Cătălina Costache: Avem mai multe proiecte. Însă, cel mai cunoscut este legat de copii, în special de copiii cu malformații cardiace. Încercăm să găsim o soluție medicală prin partenerii noștri medicali, în special din străinătate, la cazuri ce nu s-ar putea rezolva în România. De fapt, asta rezumă esența noastră, pentru că fundații tot sunt, dar, din câte știu eu, majoritatea trimit cazurile dificile în străinătate. Am tratat deja 12 cazuri, adulți și copii, oameni care au fost refuzați în sistem, din anumite motive, aducând medicii de care este nevoie, în țară, astfel economisim niște fonduri importante. Majoritatea medicilor acceptă să vină pro bono în România, pe timpul lor. Întrebarea care se pune este că dacă vin pro bono, atunci de ce mai aveți nevoie de fonduri? Avem nevoie de fonduri ca să le putem asigura acestor oameni măcar biletul de avion și cazarea. De cele mai multe ori nu vin singuri, ci cu echipa lor medicală cu care sunt obișnuiți să lucreze. Trebuie să plătim echipamentele medicale, echipamente ce pot fi foarte scumpe. Sunt niște costuri pe care le implică aceste operațiuni, dar aceste costuri sunt net inferioare cazului în care un pacient trebuie trimis în străinătate.

Cât de repede a ajuns în țară vestea că Fundația Polisano se ocupă de cazurile dificile?

Noi nu am făcut publicitate, nu avem fonduri publicitare. Am avut o singură apariție la televizor, un interviu scurt, de aproximativ 3 minute. Chiar în urma acelui interviu ne-au sunat oameni, cu cereri mai mult sau mai puțin eligibile. Dar, de la sfârșitul lui februarie, sunt foarte activă pe rețelele de socializare și în special pe Facebook pentru că e un vector de comunicare important și, într-adevăr, primesc cereri, lumea preferă să îmi trimită mie, personal, decât fundației, își imaginează că este o persoană acolo, dar, oricum, tot la fundație ajunge. Oamenii vorbesc foarte mult între ei, în special când este vorba de căutat ajutor.

Fondurile pe care le strângeți, la ce sume se ridică?

Cătălina Costache: Vorbim de intervenții foarte scumpe care, în alte părți se trimit în străinătate și costă 30.000 – 40.000 de euro sau chiar mai mult. Avem peste 30 de cazuri dar nu toate sunt neapărat foarte urgente. Încerc să lucrez la ce este mai urgent. Proiectele noastre cele mai urgente sunt acești copilași, pentru că, dacă se pierde acest tren, pentru unii dintre ei ar putea fi prea târziu. Proiectul numărul doi, ca importanță este finalizarea semimaratonului unde vrem să strângem, ne mai trebuie vreo 24.000 lei ca proiectul să fie un succes și să putem monta această stație de filtrare a apei în satul Cornățel. Și mai avem un proiect care va demara în curând, pentru care am obținut fonduri de la Primăria Sibiu. Este vorba de cursuri de prim ajutor pentru toți învățătorii din școlile sibiene. Cred că și în lumina a ceea ce se întâmplă, a evenimentelor recente, e important să știm să oferim primul ajutor, învățătorii s-ar simți mult mai siguri pe ei și părinții s-ar simți mult mai bine să știe că învățătorii sunt pregătiți să reacționeze în cazul unor evenimente de urgență, înainte de a veni ambulanța.

Ați reușit să mobilizați alergători care să vă susțină cauza la Semimaratonul Sibiului?

Cătălina Costache: Da, ne apropiem cam de 50% din obiectiv. Susținerile continuă până pe 1 iulie. Am reușit să mobilizăm o echipă de alergători  din Polisano de care sunt foarte mândră. Aseară am trimis ultima versiune a fișierului. Sunt peste 70 de oameni, unii care sunt obișnuiți cu sportul, alții care nu au condiție fizică, însă acest lucru nu ar trebui să fie un impediment, mulți dintre noi alergăm pentru frumusețea cauzei. Avem și un grup de copii care  vor alerga.

V-a ajutat faptul că fundația se numește Polisano, iar spitalul are deja un renume?

Cătălina Costache: Sunt destul de multe ambiguități legate de numele fundației. Poate că eu aș fi ales alt nume. De la faptul că se cheamă Polisano, lumea își poate imagina că face parte din grupul Polisano sau că primim fonduri de la Polisano, ceea ce nu este adevărat. Însă, chiar dacă nu primim bani de la Spitalul Polisano, unii angajați mă ajută și se implică în mod voluntar în proiectele noastre.  Fundația Polisano este un proiect de suflet care a fost gândit de doctorul Vonica, însă demersurile propriu-zise au fost făcute abia în luna mai 2015. Eu am fost căutată în toamna anului trecut, pentru că era nevoie de cineva care să se ocupe de partea operațională. În ciuda reticențelor legate de aparițiile în lumina reflectoarelor, nu aveam nici experiența strângerii de fonduri, am acceptat pentru că proiectul este foarte frumos. M-am convins și prin faptul că atunci când eram în Franța, orice provocare pe care am acceptat-o a fost cu succes.

Cum v-ați acomodat la Sibiu? Cum  vedeți orașul?

Cătălina Costache: Cred că Sibiul, ca și Iașiul, este un oraș cu un farmec aparte în România și cu o latură culturală destul de pronunțată. Din fericire, la această alegere a contribuit foarte mult și soacra mea, care este un om de cultură. Este foarte atașată de Sibiu, pentru că este critic de teatru și vine în fiecare an la Festivalul Internațional de Teatru. Băiețelul nostru s-a acomodat foarte  bine. Încercăm să mergem la evenimente culturale când avem timp. Mi-aș dori să fie mai multe dedicate copiilor, pentru că ei au nevoie să fie înconjurați de stimuli de calitate, ca să evolueze bine.

Ce vă lipsește din Franța?

Curățenia în primul rând. Probabil o să-mi atrag mulți nemulțumiți spunând lucrul acesta. Încă o dată cred că Sibiul este un oraș frumos și, poate, mult mai curat decât alte orașe din țară, dar această indiferență față de mediu mă întristează. Noi am fost obișnuiți să reciclăm selectiv, inclusiv băiețelul nostru așa a fost crescut, aici nu avem această variantă. De câte ori mergem spre casă, vedem cum în urma festinurilor, în pădure rămâne atâta plastic și gunoi. Chiar dacă sunt alți oameni care pornesc inițiative de protejare a mediului și educare a oamenilor, îmi dau seama că nu există o soluție miracol. Aceasta trebuie să pornească tot din educație, însă rezultatele se vor vedea după mult timp. Sunt destul de pesimistă pentru că văd cum oamenii continuă să neglijeze natura. Acest simț civic îmi lipsește cel mai mult din Franța.


Interviu realizat de Oana Ciucă Lázár

Credit foto: Dani Gheorghiu

Link material original: https://capitalcultural.ro/catalina-costache-cred-ca-oamenii-trebuie-sa-fie-pregatiti-mental-pentru-da/

Share this post