Nu toate victoriile se măsoară în puncte sau în coșuri marcate
Un zâmbet mare, cât o minge de baschet. Aceea de mărimea 7. La cei 2 metri ai săi, Chris umple salonul și se îndreaptă zâmbind spre Ema. Mâna lui mare atinge cu grijă mânuța cu branulă. Ema îl privește cu atenție, apoi i se strecoară în brațe. Și în suflet. Cât e el de mare și de tare, Chris se topește încet, sub ochii Georgianei, mama Emei. Un uriaș de ciocolată ține în brațe, cu mare grijă, un Monchhichi cu moț. O fetiță de nici un an și 7 kilograme. Ochi mari și blânzi întâlnesc ochișori încercănați. Privirile fac clic și nasc un zâmbet complice.
După victoria împotriva lui Dinamo cu o seară înainte, Chris Cooper, baschetbalistul de origine americană și jucător la CSU Sibiu îi face o vizită Emei, la spital. Inimioara ei de 11 luni tocmai a fost operată cu ajutorul inimii mari, a lui Chris, care și-a pus la bătaie tricoul lui cu numărul 20, cu autograf, iar banii astfel rezultați au contribuit la operație. Ema urmează să se întoarcă acasă cu părinții și cu o inimioară sănătoasă. CSU Sibiu și suporterii săi au fost mereu recunoscuți pentru implicarea în cazuri sociale, iar Fundația Polisano a sprijinit logistic și financiar această operație.
Georgiana a fost atent monitorizată pe tot parcursul sarcinii, a mers la control regulat, totul părea a fi în ordine. Ema s-a născut în 11 ianuarie 2019, puțin înainte de termen, cu o greutate de 2.300 grame. Părinții au fost informați abia în ziua externării: Ema s-a născut cu o malformație cardiacă congenitală. Diagnosticul este persistență de canal arterial, ritm sinusal, insuficiență cardiacă NYHA IV.
Au urmat controale lunare, iar la 11 luni li s-a spus că, în loc să se micșoreze și să se închidă, canalul arterial se tot lărgește. Ema cântărea doar 7,5 kilograme și nu mai creștea în greutate. Medicul a îndrumat părinții spre Târgu Mureș dar acolo au fost amânați de mai multe ori, pe motiv că nu sunt locuri. Timpul trecea în defavoarea Emei și atunci când au ajuns la Sibiu, jumătate din inimioara Emei, precum și un plămân erau afectați. Medicii specialiștii de aici au apreciat că nu mai este de așteptat și că trebuie intervenit operator cât mai repede. Urma să fie o operație cardiacă complexă, de corectare a persistenței canalului arterial.
Părinții Emei sunt oameni modești, muncitori, tatăl lucrează în construcții, mama la o fabrică din Vâlcea. Vestea bună a fost că operația se poate face în scurt timp, vestea proastă a fost că nu este suportată de Casa de Asigurări de Sănătate decât în mică măsură. Costurile unei asemenea intervenții sunt ridicate și nu puteau fi acoperite de părinți. Familia s-a mobilizat cu toate resursele disponibile: au împrumutat bani de la nași, moașa Emei a vândut decorații de Crăciun confecționate de ea și astfel au reușit, cu mari eforturi, să suporte o parte din costurile operației. Restul au fost acoperite de Fundația Polisano cu sprijinul sportivului Chris Cooper.
Am fost chemați să semnăm acordul, înainte de operație. Ne-au spus că șansele Emei sunt de 50%. Am fost șocați, ne-a căzut cerul în cap. A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl facem în viața noastră. Știu că așa este procedura, dar ne-am fi simțit vinovați toată viața, dacă operația nu reușea. Oricum altă variantă nu era, Ema trebuia operată repede.
Cele 3 ore au trecut cumplit de greu, am plâns și m-am rugat în continuu. Apoi m-au anunțat că sunt complicații și că mai durează. După 5 ore și jumătate au scos-o pe Ema din operație. O mână de copil în patul imens, era plină de tuburi, nu voi uita niciodată imaginea aceea. Personalul medical a fost extraordinar, ne-a încurajat mereu, ne-a fost alături, suntem foarte recunoscători.
Ai văzut vreodată o zână dansatoare? Se numește Ema
Patru ani mai târziu: Ema are 5 ani și e un pachet de voie bună cu codițe. O sfătoasă mică, cu ochi mari și veseli.
Știe că a fost operată, i-am arătat poze cu ea și cu Chris Cooper. I-a rămas o cicatrice la spate, până sub braț, în rest s-a vindecat complet și, din fericire, nu are restricții, aleargă, dansează merge la grădiniță. Trebuie doar ferită, pe cât posibil, de răceli, pentru că plămânii ei sunt mai sensibili și trebuie să meargă anual la control de specialitate.
Ema ia de pe uscătorul de rufe păpușa din material textil care a însoțit-o la operație: e Lili, preferata ei. Și pentru că e preferata ei, trebuie spălată des. În ordinea de pe tricouri, cum ar spune Chris, ăăă în ordinea importanței, urmează păpușa David, Zâna cu aripioare colorate, Peppa Pig și Elsa. Are o grămadă de jucării și se joacă cu toate, nu cere deloc să se joace pe tabletă sau pe telefon. Pune bănuți deoparte să își cumpere alte jucării, oftează Georgiana zâmbind.
Pentru noi, ca familie, a însemnat enorm faptul că cineva ne-a ajutat financiar să efectuăm operația. Practic niște necunoscuți. Nu am crezut că se pot întâmpla asemenea lucruri frumoase în viață. Pe mine nu m-a ajutat nimeni, niciodată. Și acum vin niște străini și ne ajută să ne salvăm fetița. De aceea mă simt foarte recunoscătoare Cătălinei, directoarea Fundației Polisano și lui baschetbalistului Chris Cooper că ne-au ajutat în aceste momente grele și atât de importante pentru Ema.
Ne dorim să o vedem pe Cătălina la următorul control, să vadă cât de frumos crește Ema. E minunat să păstrezi legătura cu asemenea oameni minunați, e tare frumos. Un om ca ea, mai rar, a făcut o faptă mare, ceea ce ne-a dorit ea nouă, sănătate, asta îi dorim și noi ei.
Articol scris de Anca Popa
Şi alți copii aşteaptă ca Eric ( vor fi nume diferite la fiecare articol) o ṣansă la viață pentru intervenția salvatoare pe inimioară.
Fii tu eroul lor donând aici :