Atunci când o mamă spune de trei ori la rând: a fost frumos, foarte frumos, stai și te întrebi oare ce poate fi frumos atunci când este operată inimioara unui copil?

Ca adult înveți, de-a lungul vieții, să îți exprimi recunoștința în mai multe moduri: un buchet de flori, un mulțumesc, un cadou simbolic însoțit de câteva rânduri. Dar atunci când ai șapte ani și simți că cei din jurul tău ți-au salvat viața și le ești recunoscător, cum faci? Până la Ciprian nu a fost un lucru la care să mă gândesc prea mult. Este în clasa întâi, încă nu a învățat toate literele dar ne poate da, tuturor, lecții despre cum să mulțumim celor care ne-au ajutat.

Ciprian este mezinul familiei, mai are doi frați mai mari, de 12 și de 14 ani, pe David și pe George. Ca orice frați, au firi foarte diferite, dar îi unește dragul de școală și pasiunea pentru fotbal. Locuiesc într-un oraș din județul Alba. Ciprian s-a născut cu o malformație cardiacă congenitală care a fost descoperită la doi ani și jumătate cu ocazia unei simple răceli. Următorii ani a fost sub supravegherea medicală atentă a doamnei doctor Cotârlă, medic primar cardiologie pediatrică. Odată cu controlul de șapte ani a venit și recomandarea intervenției chirurgicale, deoarece Ciprian nu se mai dezvolta așa cum ar fi trebuit și nu mai creștea. 

Viorica este o persoană blândă, zâmbitoare și foarte puternică. Muncește mult să poată crește copiii și are grijă de soțul ei bolnav. După șocul veștii că inimioara lui Ciprian trebuie operată, următorul șoc a fost costul operației. Pur și simplu nu avea cum să finanțeze intervenția. 

Soțul meu a avut un accident de muncă în Italia în urmă cu trei ani, a căzut și s-a lovit la cap, nu mai poate lucra, avem trei copii, nu aveam de unde să fac rost de bani să plătesc operația, eram foarte stresată din cauza asta. Atunci când m-a sunat Diana și mi-a spus că Fundația Polisano acoperă cheltuielile intervenției chirurgicale, am început să plâng de bucurie, am plâns amândouă, m-am emoționat foarte tare. 

Băiețelul a avut norocul să fie inclus în ultima misiune operatorie din decembrie 2024 a Fundației Polisano. A fost, și de data aceasta, un maraton operator condus de medicul Petru Liuba, cardiolog pediatru intervenționist la Spitalul Universitar Lund, Suedia și de medicul Anca Mandache, medic specialist chirurgie cardiovasculară pediatrică, alături de echipa de la Spitalul Sf. Constantin din Brașov. Ciprian este un băiețel ca piperul: activ și foarte jucăuș. Cum e foarte sociabil, băiețelul s-a acomodat imediat cu personalul medical și s-a lăsat fără teamă pe mâinile lui. Frații lui practică fotbalul și Ciprian își dorește, firește, să poată merge și el la fotbal. La cei șapte anișori a înțeles că pentru asta trebuie să treacă, mai întâi, printr-o operație. 

Grinch, personajul care plănuiește să fure Crăciunul l-a însoțit pe Ciprian la operație și a fost luat în serios de întreaga echipă medicală. Fiind chiar înainte de Crăciun, Ciprian purta o pijama cu monstrulețul verde iar asistentele i-au printat foi de colorat cu Grinch ca să fie sigure că nu le fură Crăciunul, ba chiar l-au desenat pe Grinch pe pansament atunci când i-au dat jos branula iar Ciprian păstrează desenul ca amintire. Este doar un mic exemplu de cât de atent și empatic a fost personalul medical nu doar strict pe parte medicală, ci și sufletească, fapt pentru care Viorica este profund recunoscătoare.

Intervenția chirurgicală minim invazivă a fost una complexă în care medicii au închis cele două găuri din inimă cu un dispozitiv și au intervenit la o valvă, spus foarte simplificat. Și în misiune operatorie a Fundației Polisano micii pacienți și familia au avut parte de suport psihologic. 

Nu poți să faci nimic, stai singură în salon și aștepți. Timpul trece foarte greu dar veneau doamnele asistente și mă încurajau că e pe mâini bune, că sunt medici cu experiență. A venit doamna psiholog și am stat de vorbă, m-am liniștit și am mers cu încredere în Dumnezeu. M-au anunțat imediat ce a ieșit Ciprian din operație că e bine, am putut să stau cu el tot timpul.

Am adus de acasă câteva cutii de bomboane Raffaello și era bucuria lui Ciprian să ofere bomboane oricui intra la el în salon. Era tare grijuliu, cum se schimba personalul, el împărțea bomboane. Nu mânca niciuna deși sunt preferatele lui, pe toate le dăruia. Atunci când s-a trezit la terapie intensivă și a văzut o asistentă nouă, el, repede, a căutat cu mâna cutia de bomboane să o servească. Mi-au curs lacrimile, el se trezise cu câteva minute în urmă din anestezie, dar știa că s-a schimbat tura și că asistenta trebuie să primească o bomboană. A mâncat una doar după ce a spus doamna doctor Mandache că ea nu mai poate mânca atâtea Raffaello, să mănânce și el una. 

Ca și alți părinți ai căror copii au fost operați cu sprijinul financiar al Fundației Polisano, nici Viorica nu le cunoaște direct pe Cătălina Costache și pe Diana Țâmpău, cele care au făcut posibilă această intervenție. 

Ciprian e plin de energie, aleargă toată ziua, s-ar juca non-stop. Nu dă semne că ar fi fost bolnav. La câteva zile după intervenție eram tot cu grijă să nu cadă sau să se lovească. Cum a venit de la operație, gata, să meargă la fotbal cu frații lui. Mă tot întreabă când mă înscrii, dar deocamdată e foarte fragil și e riscant. Îi place mult să se dea pe bicicletă în parc, dacă te uiți la el, nici n-ai spune că a fost operat. Mulțumesc din suflet Fundației Polisano și medicilor, nu am cuvinte, sunt un dar de la Dumnezeu. Am mers cu toată încrederea, de asta eram și fericită, zici că nu am fost la spital, parcă am fost undeva într-o tabără. Așa de bine m-am simțit încât Ciprian, nu mai voia să plece acasă. Când să ne facă externarea, mă întreabă: mami, nu mai stăm aici câteva zile? Totul a decurs așa de frumos, de bine, a fost foarte frumos, foarte curat, foarte primitor.