Câți dintre noi ne putem numi campioni? Și ce este un campion? Muncă? Performanță? Rezultate? Există campioni mari și mici? Să fii printre primii din țară la un sport te califică? Eu cred că un campion este plămădit din curaj. Nu acela nebun, ci acela cu frici și poticneli, care te duce mai departe nu pentru că vrei, ci pentru că nu ai de ales. Viața ta depinde de asta. În cel mai propriu sens al cuvântului.

Vi-l prezint pe Octavian. Campion multiplu. La pescuit sportiv dar, mai ales, la viață. În viață. Are 21 de ani, trei operații pe inimă, voință și determinare cât pentru zece. Și optimism și veselie cât să dea la alții. 

Tetralogia Fallot este una dintre cele mai frecvente și severe malformații congenitale ale inimii, caracterizată prin prezența a patru defecte anatomice majore ale inimii și ale vaselor de sânge. Octavian s-a născut în Sibiu în 2005 și a fost diagnosticat imediat după naștere. Din fericire nu a prezentat toate simptomele clasice ale afecțiunii și în primele luni de viață a crescut și s-a dezvoltat încât i se spunea, cu afecțiune, bebe Michelin. Prima operație pe cord deschis a avut-o la doar opt luni. ”Era puțin albastru la unghii, dar din fericire a luat în greutate, era ca un ursuleț, l-am și grijit cât am putut de mult.” își amintește mama lui. A fost mereu sub atenta supravegherea medicului Viorela Cotârlă, medic specialist cardiologie pediatrică, astfel încât a putut duce o viață fără restricții majore până la opt ani. 

Fire sportivă și ambițioasă, Octavian a fost un copil și este un tânăr activ și curios iar părinții au trebuit să fie mereu atenți la efortul pe care îl poate face în condiții de siguranță. Înot, bicicletă, schi, malformația cu care s-a născut nu i-a putut sta în nicio clipă în cale. A mers la școala germană, a absolvit un liceu german de tradiție și, mai târziu, facultatea. La începutul adolescenței au apărut din nou semne ale afecțiunii și specialiștii au știut că a sosit vremea pentru a doua intervenție pe cord deschis. Octavian începea să reziste tot mai puțin la efort, inima bătea tot mai tare, respirația era tot mai grea, se îneca cu aer. Între timp părinții au intrat în legătură cu Fundația Polisano iar Octa a avut șansa să fie preluat de una din misiunile operatorii cu echipă de specialiști din Anglia organizate de Fundația Polisano. Corecție totală, schimb de valvă pulmonară. A fost o perioadă grea pentru întreaga familie dar și-au fost alături unii altora, apropiați și uniți. Octa s-a pus pe picioare și și-a continuat activitățile obișnuite: școală, mișcare, prieteni. Nu e chiar o întâmplare faptul că și-a descoperit o nouă pasiune: pescuitul sportiv. Părinții lui sunt pescari amatori pasionați și de mic l-au luat cu ei la pescuit. A fost doar un pas pentru ca tânărul să transforme o pasiune în sport de performanță. 

”Eu sunt fire activă și inima mea nu a rezistat. Nu pot să stau pe loc, nu-mi găsesc locul. E ca și cum ai pune un motoraș pe o mașină nouă, crapă, nu rezistă. Făcând activități normale, înot, mergeam la sală, am solicitat-o mai mult decât normal și valva nu a mai putut să ducă efortul.”

Octavian și-a finalizat studiile universitare și lucrează la o firmă mare din Târgu Mureș. Tot aici studiază și iubita lui. Viața a făcut ca Octa să se întâlnească, într-un context de business, cu Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației Polisano. Bucuria a fost mare iar amintirile au curs, de ambele părți. De curând, în urma unor evenimente nefericite i s-a făcut rău după o zi lungă de lucru. Fiind o urgență medicală, Octa a fost preluat de echipaj SMURD și dus la spital. Recomandarea a fost clară: e nevoie urgent de o a treia intervenție.

 

Anul 2026 a debutat cu intervenție minim invazivă de dilatare de valvă, cea veche funcționa la capacitate de 35%. Două săptămâni mai târziu Octavian era de operat de către prof. asociat  al Universităţii din Lund, Suedia, Petru Liuba, medic primar cardiologie congenitală intervenţională pediatrică și prof. univ. Victor Costache, medic primar chirurgie cardiovasculară, cu sprijinul financiar al Fundației Polisano. 

”Ca un TIR în parapet, așa am simțit că intru în cele două operații de care îmi aduc aminte. Am aflat, la fiecare, cu doar câteva zile înainte că urmează să fiu operat. Simt că aș fi avut nevoie de cineva cu care să vorbesc, care să mă pregătească. Am avut multe întrebări. Știu că acum Fundația Polisano are suport psihologic, vă spun eu, contează foarte mult.”

Dacă vine vorba despre pescuit, Octavian are doar un buton: pornit. Povestește cu seriozitate și pasiune, îmi explică plin de răbdare, ca unui necunoscător.

”În familie toți trei suntem pescari. Atelierul unde fac lansetele pentru mine și prieteni e la mine acasă. Dacă vreunul are nevoie de lansetă de pescuit, să pescuiască cu ea la 2-3 specii și în magazin poate nu îi place ce găsește, poate e prea grea, poate nu are componente de calitate, eu i-o fac cum vrea el, personalizez pentru pasionați, le scriu numele. Este pasiune pentru pasiune. Aveam nevoie de echipament, de barcă pentru concurs și de sonar, este un aparat cu care vezi peștii direct sub apă și am reușit să cumpăr unul cu un efort financiar foarte mare. Pescuiesc pe Dunăre, pe Olt, pe bălți. Am barcă cu motor pe față și pe spate. Am lansetele aici, în casă, și mai trebuie să îmi fac 2-3 rastele, am multe undițe în lucru. Cu asta mă ocup, mă duc la concursuri, mă promovez acolo, sponsorizez etape. Am fost locul 5 național, locul 13 național, anul ăsta mai am concursuri. Practic pescuit sportiv și de competiție, nu sunt pescar amator. Dau drumul peștilor, nu îi țin de foame, merg și cumpăr ca să mănânc. Prind doar răpitori: biban, șalău, știucă, somn.”

Pasiunea pentru pescuit a fost insuflată de părinți dar îndemânarea și-a dezvoltat-o singur. Atunci când prima lansetă, primită în dar de la tătăl lui, s-a rupt la primele partide de pescuit, Octa a reparat-o cu un vârf de sârmă și un băț de frigărui. Apoi a început să meșterească lansete. Și-a perfecționat stilul și a ajuns să participe la concursuri. Când l-a sunat Cătălina, la începutul anului 2026 să îl anunțe că în câteva zile urmează să aibă loc intervenția minim invazivă, Octavian era, bineînțeles, la pescuit. S-a dus pentru câteva zile ca să se relaxeze și să se pregătească mental pentru intervenție. Are pe mână un tatuaj în care a comprimat tot universul lui: ”o inimă, jumătate desenată de mama, jumătate de tata. Mai am un păstrăv, specia mea preferată, ma reprezintă, din fir e modelat scrisul tata și aici e oscilanta, momeala cu care se prinde pește și care are legătură cu Alexandra.”

Octav știe că mai urmează o intervenție dar, între timp, refuză să stea ascuns în casă. Atunci când pescuiește uită de toate problemele. La nici două săptămâni de la intervenție e plin de planuri. Are o listă a concursurilor la care vrea să participe în 2026 și ținte de atins. Pescuit în ape curgătoare, pescuit în ape stătătoare. Tehnicile sunt diferite, la fel și trofeele. Octa visează să pescuiască o dată în viață în Grecia, în mare, pentru că acolo sunt pești mari și specii interesante pentru el. Bineînțeles că eliberează tot ce prinde, bucuria este captura, nu ucisul. Unul din trofeele cu care se mândrește este un șalău de 10 kg și 92 de cm. Nu vă imaginați că a mâncat ciorbă, chifteluțe și pește la grătar din el. Dacă are chef să mănânce pește, cumpără din magazin, la fel ca oricare dintre noi. În schimb și-a confecționat o pernă după dimensiunile lui. Alte titluri importante le-a obținut cu un avat de 65 de cm și cu clean. Următorul concurs e în mai pe Valea Argovei, urmează etape de oraș, etape de pescuit de pe mal, de păstrăv la muscă iar în toamnă concurs pe Olt și apoi în Deltă. Toate economiile lui se duc în această direcție iar pentru Octav lucrurile sunt clare: ”Pescuitul e cel mai sigur lucru. Restul, oamenii vin, oamenii pleacă, pasiunile vin și trec dar la mine pescuitul nu trece. E ancoră, munte. Mă cheamă apa. Dacă se mută apa, mă mut și eu după ea. Până acum am reușit să fac tot ce mi-am dorit. Dorința mea mare e să sar cu parașuta. Până acum nu a fost momentul dar sunt sigur că va veni.”

”Ași în treaba lor, maeștri sunt medicii care m-au operat. Nu am vieți câte trebuie să fiu dator, să le dau câte le datorez medicilor și Fundației Polisano. La ultima intervenție, profesorul Costache primul lucru când a intrat în sala de operații, m-a salutat pe mine: salut Octav, apoi salutat echipa. Nici nu am mai simțit durerea. Nu am cum să mulțumesc și cu ce să îi răsplătesc.”

Așa o vede Octa pe Cătălina Costache: 

”Sunt sigur că îi place ceea ce face dar aș dori să aibă cât mai puțini oameni pe care trebuie să îi ajute, să fie tot mai multă lume sănătoasă. Un înger, dar îmi fac păcate dacă îi zic așa. Apare când e cazul. E tare calmitate ei, liniștea. E femeie puternică, nu sunt femei în Sibiul ăsta cum e ea, să poată să ducă atâtea povești în spate. Oricare alta ar plânge, mai ales să fie mamă, nu a unui copil, ci a doi, să stea să vadă un bebeluș care suferă. Și ea plânge dar la un moment dat închide ochii și când se trezește e alt om, are puterea să treacă peste, pe care altă femeie nu o oare. Asta nu e normal, ci e divin. Asta e misiunea ei pe pământ.”