Povestea lui Andrei, băiețelul de la hospice. De câte ori poate fi salvată viața unui copil? De câte ori e nevoie, până când e salvat definitiv

Cum știi că ai salvat, definitiv, viața unui băiețel de un an? Atunci când între moare pe drum și oare să îl înscriu la grădinița germană este o semnătură. Cea mai puternică. Cea salvatoare. 

Te-ai legat la cap cu el, ar spune unii. M-am legat de el, ar răspunde Andreea.

Nefiind mamă, cum poți oferi atâta dragoste de mamă, încât să salvezi viața unui copilaș? Mi-a povestit Andreea, pe tren, în timpul navetei. Asistentă medicală de meserie, este tânără, frumoasă, necăsătorită, părinții îi sunt alături în tot ceea ce face. Trăiesc într-un sat conservator iar adopția lui Andrei a fost un act de curaj și de asumare.

Naveta nu-i un pic, da’ no!

Andreea face naveta Porumbacu-Sibiu, este asistentă la unul din puținele Hospice din țară pentru copii suferind de boli incurabile, în faze terminale. În tren are timp să vorbim între tura de noapte de 12 ore, naveta la întors și Andrei care o așteaptă acasă, plin de energie și dragoste.

Abandonat în maternitate, Andrei s-a născut la Zalău cu TVM, transpoziție de vase mari, o malformație cardiacă congenitală în care cele două vase mari, aorta și artera pulmonară sunt inversate. Pentru că nu i se dădeau șanse de supraviețuire, în primele luni de viață a fost adus la Sibiu, la Hospice Copii Carl Wolff, pentru îngrijiri paliative, adică să fie îngrijit corespunzător și să aibă o moarte lină. Era conectat la oxigen, avea saturație mică, personalul se temea că nu va rezista transportului.

A ajuns în viață la noi, la Hospice Copii, dar era într-o stare foarte gravă. Noi am avut grijă de al, alături de ceilalți copilași internați. M-am atașat de Andrei pe parcurs, era mic, plângea mult. La fel cum m-am legat și de Crina.

Doamnele doctor de la Hospice au luat legătura cu Cătălina Costache, directorul Fundației Polisano și cu doamna doctor Anca Mandache, medic specialist chirurgie cardio-vasculară de la spitalul Sf. Constantin din Brașov. Așa a început salvarea lui Andrei, prin oameni care au intrat în legătură, au colaborat, i-au dat o șansă copilașului părăsit.

Andreea lucrează de 3 ani la Hospice Copii Carl Wolff. Sunt 13 angajați care lucrează în ture și asigură permanență pentru cei 9 copilași bolnavi. I-au trecut prin mână mulți copii, unii s-au stins, alții încă nu. De-a lungul timpului s-a atașat de ei. Ca de Crina, fetița de 6 ani operată și ea la inimioară. Mai este o colegă care a adoptat un copilaș bolnav care a necesitat 2 intervenții chirurgicale în Italia. S-a zbătut mult să facă rost de banii necesari iar băiețelul trăiește. Angajații de la Hospice Copii Carl Wolff nu doar îngrijesc cu mare devotament acești copii suferinzi, în unele cazuri și atunci când este omenește posibil, le salvează viața la propriu.

Prima intervenție minim-invazivă a fost grea, foarte grea

La prima intrervenție chirurgicală la Brașov Andrei a fost însoțit de personal de la Zalău. Avea șase luni și a fost la un pas mic să nu mai fie, a făcut bronhospasm și a intrat în insuficiență respiratorie. Apoi a fost adus la Sibiu pentru recuperare. Trei luni mai târziu a fost nevoie să fie supus celei de-a doua intervenții, tot minim invazivă.

Lui nu-i trebuia lapte, nu-i trebuia suzetă, îi trebuia o mamă să îl țină în brațe

M-am legat în timp de el, parcă știa cand vin la lucru și când plec. M-a întrebat doamna doctor dacă nu vreau să merg cu el la Brașov, la a doua operație. Întâi am spus nu. După o jumătate de oră parcă cineva mi-a spus, da, să merg. Mi-am făcut analize de sânge, de Covid și am plecat cu Andrei la operație. La Brasov, am prins un drag și mai mare de el, îl spălam, ne jucam, era doar cu mine. A stat ore bune in operatie, săracul, vedeam că trece timpul, nu știam nimic, asta m-o marcat. După ce a ieșit din operație a spus anestezista ca e foarte agitat, sa îi fac o sticluță cu lapte. Apoi a venit ca sa îi dau suzeta, că nu-l putea liniști. A venit a treia oara, nu vreți să veniți dumneavoastră, că plânge în continuu? M-am dus la el și cand l-am văzut, am început să plâng de n-am mai putut. Am spus: vreau sa mi-l dați sa îl pun la pieptul meu. Când l-am luat în brațe, în secunda doi, nimic n-o mai zis, s-a liniștit. Atunci m-am gândit, eu pe copilul ăsta nu pot să îl mai las și m-am decis să îl iau la mine. 

Lui nu-i trebuia lapte, nu-i trebuia suzeta, îi trebuia o mamă. Atunci am sunat-o pe mama, am vorbit cu ea, am spus, mamă, uite, eu așa m-am gandit că trebuie sa îl luăm pe Andrei. Avea atunci aproape un an. Tata nu a fost de acord de la început, se gândea că nu ne descurcăm. Nu m-am lăsat și până la urmă a fost și el de acord.

A treia operație, nu și ultima

Acum un an, la sfârșitul lui august, a urmat a treia operatie, de data aceasta pe cord deschis. De la 2 pana seara la 8 l-au ținut în intervenție, nu am știut nimic de al. Atunci când a venit anestezista la mine, a spus, să știi, Andreea, că doamna doctor nu îi dă șanse să trăiască. I-au făcut transfuzie de sânge și monitorul indica valori proaste. Eu i-am spus, copilul ăsta nu moare, copilul ăsta trăiește. M-am dus la el, l-am luat în brațe și, după 2 minute au început să scadă acele valori. 

De curând am fost la un control cardiologic. Medicul a spus că nu se aștepta să îl vadă pe Andrei ajuns la aproape 3 ani. Fix așa a spus. S-a dezvoltat foarte bine, nici nu zici ca e copil născut cu malformații. Vorbeste mult, știe de toate, te înțelegi cu el ca și cu un om mare. La toamnă vream să îl dăm la grădiniță. Tata vrea sa meargă la grădiniță la Avrig, la nemți, că el prinde ușor tot ce aude. 

Andrei e minunea mea de la Dumnezeu. E minunea mea.

Părinții Andreei, îl iubesc mult, băiețelul e foarte prietenos, îi turuie gurița de nu se mai oprește și e tare deștept. Îi place să se uite la fotbal, nu are restricții la efort, poate mânca orice. Bunicul i-a cumpărat un tractor de jucărie și așa poate merge și Andrei în fiecare zi la câmpul imaginar din curte să aducă baloți. E prieten bun cu Crina de la Hospice Copii, în curând e ziua ei și Andrei vrea să îi cumpere o păpușă.

Familia Andreei urmează să semneze zilele acestea actul de adopție, până acum Andrei a fost la ei în plasament. Pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei e plănuită o petrecere. E ziua de naștere a lui Andrei, va împlini 3 ani, în plus, atât el cât și Andreea serbează onomastica. Dar, mai ales, întreaga familie va serba viața. Un gând de recunoștință merge către Fundația Polisano care a finanțat toate operațiile lui Andrei și o va face și în continuare.

Atunci când medicina își atinge limitele, dragostea de mamă salvează un copil.

 

 

Share this post