Mario are 2 aripi pe ceafă, semn de naștere. Cred că e însemnat de Maica Domnului sau de un înger. Odată ce a trecut de o operație atât de grea, chiar are un înger foarte puternic. 

Roxana vrea să doneze pentru o fetiță operată pe creier. Bravo!

Roxana vrea să doneze pentru o fetiță operată pe creier a cărei mamă a ajutat-o atunci când băiețelul ei a fost operat pe cord deschis. Frumos!

Roxana vrea să doneze pentru o fetiță operată pe creier a cărui mamă a ajutat-o atunci când băiețelul ei a fost operat pe cord deschis iar ea se află de săptămâni în spital și luptă cu o infecție bacteriană severă să își salveze un rinichi. Asta cum mai e?

Roxana are 22 de ani și soțul ei și-a luat concediu fără plată să poată sta acasă cu bebelușul de 10 luni care a fost operat pe inimă cu jumătate de an în urmă. Mai ești aici?

Nu înțeleg cum poate fi atât de calmă, veselă și zâmbitoare: ea internată, cu branulă la mână, eu, acasă, cu o cafea în mână. A ajuns cu salvarea la spital, unde va sta cel puțin două săptămâni și speră să nu ciocnească ouă roșii cu colegele de salon. „Trece greu timpul în spital, noroc cu soțul care îmi trimite poze și filmulețe cu Mario, am mare bază în el.”

Erau tineri, au plecat în Germania la muncă și după 3 luni Roxana a rămas însărcinată. Analizele erau bune, controlul la Berlin nu a detectat nimic în neregulă. Paul și Roxana au decis să se întoarcă acasă, la Onești. După naștere au aflat că Mario are probleme cardiace, care necesită intervenție chirurgicală.

În primele luni de viață Mario a făcut de 6 ori drumul Onești-București și ajungea lunar la urgențe cu insuficiență cardiacă dar nu putea fi operat din cauză că nu avea greutatea minimă necesară. Căutând soluții pe internet, Roxana a găsit pe rețelele de socializare cazul unui băiețel a cărui inimioară a fost operată cu sprijinul Fundației Polisano. Așa au ajuns la Brașov, la Spitalul Sf. Constantin.

Mario nu trece Crăciunul. Era noiembrie

La Brașov au aflat că Mario suferă de casexie, o afecțiune complexă, serioasă și progresivă, care implică o pierdere severă a greutății corporale, a mușchilor și a forței fizice. Născut cu 3,5 kg, Mario cântărea la 5 luni doar 5 kg. Medicii s-au încumetat să îl programeze la operație în termen de două săptămâni.

Secățuiți financiar după luni de cheltuieli și umblături la Iași și la București, Roxana și Paul și-au mobilizat toate resursele și contactele și au reușit să strângă o parte din sumă. Nu li s-a spus nicio clipă că dacă nu reușesc să strângă toți banii, Mario nu va fi operat.

„Înainte să apelăm la Fundația Polisano, am apelat la alte două asociații, am semnat acte și au promis că ne vor ajuta, dar nu a fost așa. De aceea am fost foarte rezervați și cu așteptări mici, atunci când am cerut sprijinul Cătălinei Costache, directoarea Fundației Polisano. Nu ne cunoștea, dar a mers pe încredere și ne-a susținut financiar cu suma pe care nu am reușit să o strângem și pentru asta îi suntem foarte recunoscători.”

O zi și două operații: 24 noiembrie 2023 

„Am vrut să mă pun în fund lângă sala de operații, dar nu m-au lăsat. Asistentele nu m-au lăsat singură nicio clipă, plângeam în continuu, m-au luat cu ele la chiar și la cantină. Spuneau: toți copiii au ieșit cu bine din operație, va fi bine. Așteptarea aceea te omoară, nu doresc nici celui mai mare dușman să treacă prin așa ceva. Mi-au explicat riscurile, că e posibil să nu îi mai pornească inima, te gândești doar la ce e mai rău. M-am bucurat atunci când  a ieșit din operație și m-au chemat să îi dau să mănânce. Drumul din salon până la Mario a fost mai lung decât din Onești până la București. Am apucat să îi dau 60 ml de lapte, când a făcut hemoragie internă și l-au băgat înapoi în operație. Eram prăvălită cu totul. Am văzut negru și am căzut.

L-au anesteziat, din nou, l-au desfăcut ca să îi oprească hemoragia și l-au cusut. La o oră după ce a ieșit și din a doua operație, Mario râdea cu asistentele. El m-a făcut să fiu puternică, el. Aveam momente când voiam să îi pup picioarele doamnei dr. Cașcaval. Fără ea, poate nici nu îl mai aveam. Noaptea, la terapie intensivă, a băut aproape un litru de lapte. 800 de mililitri! Medicii ne-au spus să începem diversificarea. Am stat cinci zile cu el în spital, apoi ne-au dat drumul acasă. Asistentele au fost foarte bune cu Mario, râdeau cu el, îl plimbau. Ca mamă, a fost o experiență grea dar mă bucur că am trecut cu bine peste încercarea asta. În tot acest timp soțul meu era acasă, la muncă. Preferam să nu sune prea des, să nu își facă inimă amară, că mă vedea cum plângeam. Mario m-a făcut puternică. Mario.”

Mario azi? Roxana radiază

„Săptămâna trecută a stat singur în picioare, a făcut 2 pași, merge ca o broscuță. Operația a rezolvat problema și acum ne bucurăm de el cât putem, îl alintăm.

E un copil vesel, jucăuș, energic. Vine și te pupă pe toată fața. E foarte darnic. Dacă îi dau un biscuite, îl împarte cu noi sau cu păpușa. Gângurește, îți răspunde. Deunăzi și-a turnat două castroane de mazăre în cap și se plimba prin casă. Dacă nu poate vedea ce este pe masă, trage fața de masă, cu totul. Mănâncă orice, îi place mult ceapa verde.”

Cum se măsoară puterea unei mame? În răbdare

Să ajuți un copil e lucru mare

„Pe Cătălina nu am cunoscut-o direct dar ne-a promis că urmează să vină la Onești. O așteptăm cu brațele deschise. Să îi dea Dumnezeu sănătate, a venit ca o rază de soare după o ploaie lungă. Îi trimit mereu poze. Am păstrat legătura cu medicii și cu asistentele, se bucură să vadă poze cu Mario.

Vrem să ajutăm o fetiță, mămica ei ne-a făcut o donație mare și acum are ea nevoie de ajutor. A avut copilașul operat pe creier iar tratamentul și medicamentele sunt foarte scumpe. Ea, că a avut, că n-a avut, ne-a trimis bani și acum am decis să îi trimitem și noi. Trebuie să fim oameni. Noi am primit donații și de un leu. Știi cum e, fără un leu, nu poți lua pâine. Uneori banii salvează viața, cum au salvat-o pe a lui Mario.”