Povestea unui copil curajos. Cum Albert a înfruntat o intervenție pe cord deschis la doar opt ani
„Nu a fost chiar așa de rău. Se putea și mai rău și există și mai rău.” Nu vorbește un bătrân înțelept, ci Albert, un băiat de opt ani, plin de tuburi și de fire după intervenția chirurgicală pe cord deschis. Își încurajează prietenul care se sperie atunci când îl vede prin apel video. Era 2019, una din ultimele misiuni operatorii ale Fundației Polisano înainte de pandemie.
„La Scărișoara casele sunt pe deal, e împădurit, e foarte fain. La jumătatea satului e o stâncă, îmi place cum se vede de acolo. Vara mergem pe munte. În 1870 localitatea Scărișoara a fost despărțită în două, în perioada Imperiului Austro-Ungar. Acum peștera nu mai e a noastră. Știu asta pentru că a scris domnul director o carte despre comuna noastră care mi s-a părut interesantă.”
Un copil pasionat de istorie și cu o dorință de a ajuta alți copii
Este tot Albert, care azi are aproape 13 ani, ochi luminoși și calzi și un zâmbet vesel. Un copil liniștit, un copil puternic. Este pasionat de istorie și atunci când îi arăt mica mea colecție de obiecte din tranșeele Primului Război Mondial îmi zâmbește complice: pe el îl interesează în mod deosebit istoria Angliei din secolele IX-X, perioada incursiunilor vikingilor despre care a citit mult.
Aflat în pragul adolescenței, Albert este dornic să împărtășească experiența lui ca să ajute în acest mod alți copii pe care îi așteaptă o intervenție majoră. Explică cu răbdare și cu calm:
Andreea, mama lui Albert
Albert a fost mereu un copil slăbuț și mai sensibil, care răcea des iar malformația cardiacă congenitală a fost descoperită atunci când avea patru ani. Lungul drum spre acceptarea diagnosticului a dus pe la Târgu Mureș, București și Timișoara. Proceduri greoaie, programări obținute cu greu, incertitudine. Nefiind un caz urgent a fost dificil pentru părinții lui Albert, Andreea și Dorel să obțină o programare la operație. Într-un final intervenția chirurgicală a fost programată la Târgu Mureș dar Albert a răcit și operația a trebuit amânată.
Căutând informații, părinții lui Albert au luat legătura cu Fundația Polisano la recomandarea dr. Adrian Lăcătușu, medic primar cardiologie pediatrică din Timișoara. Una din cele două misiuni operatorii efectuate de Fundația Polisano în 2019 a fost coordonată de dr. Şerban Stoica, chirurg cardiovascular pediatru, medic primar la Spitalul Universitar din Bristol și de dr. Anca Mandache, medic primar chirurgie cardiacă. Albert a fost pus pe o listă de așteptare pentru cazul în care unul din micii pacienți nu mai poate fi operat și se eliberează un loc.
Momente de speranță: Albert primește vestea că va fi operat
Andreea își amintește cu multă emoție momentul în care au fost anunțați că Albert va fi operat:
„Am fost la Prislop, la mănăstire, și când am ieșit de acolo ne-a sunat Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației Polisano, că este un loc pentru Albert la Sibiu. Am avut mare noroc pentru că noi, nefiind urgență, cazurile grave treceau mereu înaintea noastră.”
Pentru părinții lui Albert, în special pentru tatăl care l-a dus pe brațe până în sala de operații a fost o încercare grea. În timpul intervenției au mers la bisericuța de lângă Polisano și s-au rugat pentru medici și pentru fiul lor. Andreea spune, cu lacrimi în ochi și cu un zâmbet mare, că este recunoscătoare pentru faptul că Albert a trecut atât de ușor peste intervenție și nu a fost traumatizat în niciun fel. Atitudinea și comportamentul nu doar ale echipei medicale ci ale întregului personal de la Polisano au contribuit la experiența blândă pe care a avut-o băiețelul. Cu totul Albert a sta trei zile în spital.
„M-a impresionat atunci când una din asistentele din misiune a auzit un copilaș proaspăt operat plângând, mama lui tocmai ieșise scurt din salon și i-a preparat laptele, fără sa astepte sa vină mama, sau sa meargă să o cheme. S-a purtat cu bebelușul ca și când ar fi fost copilul ei, l-a luat în brațe, era cu toate aparatele și firele pe el și i-a dat lăpticul. Așa se purtau cu toți copiii. De aceea suntem fericiți că pentru Albert a fost o experiență bună. El se simțea ca la hotel, spunea că parcă nici nu e la spital, a fost tratat cu multă atenție și empatie.”
Recuperarea rapidă și viața după intervenție
„Abia la Sibiu, în preziua intervenției am cunoscut-o pe Cătălina. Era însărcinată în lună mare și purta o rochie înflorată. Ne-a fost alături nouă și celorlalți părinți în toate aceste zile grele, ne-a încurajat și a participat la operații. Personalul a fost deosebit, doamnele asistente erau grijulii, îi spuneau povești, îi aduceau la micul dejun mai multe cutiuțe din acelea mici, de plastic, cu gem, când au văzut ca îi plac. Zilele trecute am găsit o cutiuță din aceea goală de la operația lui. Jos pălăria pentru tot personalul, câtă empatie au avut medicii și asistentele care au venit din Bristol, și cei de la Polisano.” Recuperarea lui Albert a fost rapidă și s-a făcut sub supravegherea medicului Lăcătușu de la Timișoara. Albert era atunci în clasa pregătitoare și nu a avut niciun fel de restricție după intervenție, a putut să facă chiar și sport la scurt timp.
Anul trecut au trecut cu toții prin mari emoții atunci când a sărit în pat pe o sabie de lemn și s-a lovit la piept. Rana s-a infectat la scurt timp și a ieșit la iveală un fir de sârmă de la operație care probabil stabiliza sternul. A fost nevoie de anestezie și spitalizare ca să poată fi tratată infecție. Pentru părinți a fost o perioadă plină de griji, Albert a trecut însă mult mai ușor peste acest episod și acum nu mai simte nimic pe zona operată.
Familia lui Albert și recunoștința față de Fundația Polisano
„Albert este un copil matur și foarte liniștit, are o gândire profundă. Îi plac matematica și istoria. Se joacă cu fratele lui mai mic, Eduard, sunt ca șoarecele și pisica. Suntem foarte apropiați unii de alții. Ieșim cu toată familia des în natură, jucăm jocuri de societate și povestim mult. A fost o perioadă când am fost cu băieții la Beiuș, să învețe să înoate dar drumul dura mult, trei ore dus-întors și, deși le-a plăcut mult, după o vreme nu i-am mai putut duce. Aici, în zona noastră, nu sunt posibilități de înot pentru copii.”